„Autosexualitatea, cunoscută și sub numele de autoromantism sau orientare autosexuală, este un termen folosit pentru a descrie indivizii care experimentează atracție romantică și/sau sexuală în primul rând față de ei înșiși. Autosexualitatea este o orientare sexuală relativ mai puțin cunoscută, nediscutată sau înțeleasă pe larg în comparație cu alte orientări precum heterosexualitate, homosexualitate sau bisexualitate. Această descriere își propune să arunce o lumină asupra autosexualității, a complexității sale și a impactului său asupra indivizilor care se identifică ca autosexuali. Autosexualitatea cuprinde diverse fațete, inclusiv autoerotismul, iubirea de sine și autoatracția. Persoanele care se identifică ca fiind autosexuale autosexualii se pot găsi atrași predominant sau exclusiv de propriul lor corp, personalitate sau sine în general. Această atracție se poate manifesta în diferite moduri, inclusiv explorarea propriului corp prin masturbare, dezvoltarea de conexiuni emoționale puternice cu sine însuși sau simțirea intensă de validare și plăcere atunci când admirandu-se pe sine.Este important de retinut ca autosexualitatea este o experienta subiectiva si poate diferi de la o persoana la alta. Unii indivizi autosexuali pot acorda prioritate plăcerii de sine și autoexplorării, în timp ce alții se pot concentra mai mult pe auto-conexiunea emoțională. Există un spectru larg de autosexualitate, variind de la indivizi care se angajează ocazional în activități auto-romantice sau autosexuale până la cei care au relații intense și consistente cu ei înșiși. O persoană autosexuală poate găsi împuternicire și împlinire în plăcerea de sine și iubirea de sine. Ei pot avea un sentiment puternic de sine și întruchipează calități de acceptare de sine, încredere în sine și auto-împuternicire. Persoanele autosexuale investesc adesea timp și efort în îngrijirea personală, îngrijirea de sine și exprimarea de sine, deoarece își acordă prioritate satisfacția și aprecierea. Pentru unii indivizi, autosexualitatea poate fi o modalitate de a-și explora propriile dorințe, limite și preferințe fără a fi nevoie de validare sau implicare externă. Această independență permite indivizilor autosexuali să se îmbrățișeze pe deplin și să dezvolte o înțelegere profundă a propriilor dorințe și nevoi. Absența presiunii externe sau dependența de un partener pentru validare poate duce la o relație mai autentică și mai împlinită cu sine. În timp ce autosexualitatea este o orientare sexuală legitimă, este încă foarte stigmatizată și neînțeleasă în multe societăți. Societatea tinde să prioritizeze relațiile și să le valideze ca normă, eclipsând adesea legitimitatea experiențelor și relațiilor autosexuale. Persoanele autosexuale se pot confrunta cu judecata socială, confuzie sau scepticism din partea altora cărora le este greu să înțeleagă conceptul de auto-atracție sau auto-romanț. Este esențial să subliniem că autosexualitatea nu este sinonimă cu egoism, narcisism sau egocentrism excesiv. Este o orientare validă care oferă indivizilor un mod unic de a experimenta și de a exprima dragostea, atracția și sexualitatea. Indivizii autosexuali au adesea o apreciere profundă pentru ei înșiși, dar acest lucru nu înseamnă că le lipsește empatia sau capacitatea de a-i iubi și de a avea grijă de ceilalți. De fapt, indivizii autosexuali pot menține relații sănătoase și împlinite cu partenerii, în timp ce își cultivă în același timp propria dragoste de sine și dragoste de sine. Autosexualitatea nu este o alegere sau o fază, ci mai degrabă o orientare inerentă, la fel ca orice altă orientare sexuală. Dacă cineva se identifică ca autosexual, este important să-i respecte identitatea și să îi ofere un mediu sigur și înțelegător. Recunoscând și acceptând diversitatea orientărilor sexuale, inclusiv autosexualitatea, societatea poate progresa către o abordare mai incluzivă și mai plină de compasiune a sexualității umane.”